vineri, 5 august 2011
Şi a mai trecut un an:)
Am tot ezitat să postez ceva aici, dar cred ca acum a sosit timpul să am şi ceva de scris.
Vă anunţ din start că voi divaga la maxim, aşadar să vă ţineţi bine de scaune. Nu este o călătorie lungă, dar cu siguranţă am să o fac întortocheată.
Aţi observat cum în ultima vreme au apărut concursurile precum melcii după ploaie? Aduc în discuţie acest subiect fiindcă în primele 3 ore ale vieţii mele de tânără de 22 de ani tot ce am făcut a fost să aplic la 1.398 concursuri, vreo 3 ore pe care nu am să le primesc înapoi. Deci timp investit prost. Nefezabil, cum ar spune unii.
Suntem atât de avizi după publicitate, încât îngropăm publicul românesc în cadouri, premii, puncte, oportunităţi, etc, iar el, publicul român, vai, cu atâta plăcere primeşte, că... doar e gratis!
Câteodată mă trezesc spunând că îmi doresc să fi trăit în altă epocă, dar iată că trăiesc doar în prezent şi deci trebuie să mă adaptez.
Îmi doresc o lume guvernată de principiul merituozităţii, şi nu de bani.
Îmi doresc o viaţă în care să lupţi pentru a ajunge sus, fără a fi nevoit să dai cuiva în cap.
Îmi doresc să fac doar bine şi nimeni să nu mă împiedice. (Asta e uşor de realizat în teorie, dar dacă duci la extreme: faptul că tu ai câştigat un interviu şi vei fi angajat este răul altuia care avea nevoie de post şi a fost respins)
Îmi doresc să dispară conceptul de "prietenie când îmi convine". Eşti prieten, ori eşti cunoştinţă. Nimic între. Prietenia nu se măsoară în grade, nici măcar în statistică.
Îmi doresc un angajator care să nu exploateze circumvoluţiunile mele inutil cu băşinile lui diverse.
Îmi doresc ca pentru un post de 2 luni să nu trebuiască să dai 3 teste: vizual - logică, engleză, excel.
Şi îmi mai doresc ca totul să capete sens...
Cu alte cuvinte, mulţumesc celor care mă iubesc în pofida a tot ce am scris mai sus (fiindcă în iubire nu trebuie să existe o motivaţie), mulţumesc celor care mă contrazic (fiindcă e bine să fie diversitate şi oricum nu există om să fi avut dreptate mereu), mulţumesc celor care au încercat să mă îngroape (fiindcă... pur şi simplu!:) şi multumesc celor care mă ajută să devin azi mai bună decât ieri.
Pup drag
Publicat de
Emilia Carată
la
03:22
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
personale
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu